Pentru primele ieșiri, închirierea este alegerea rațională. Nivelul se schimbă rapid, iar schiurile potrivite pentru un începător devin nepotrivite după un sezon.
Setul de închiriat cuprinde schiurile, clăparii și bețele. Prețul se situează, în stațiunile din România, în general între 60 și 120 de lei pe zi, cu reduceri pentru perioade mai lungi.
Ce merită cumpărat de la început: casca și ochelarii. Casca de închiriat este purtată de zeci de persoane, iar potrivirea ei exactă contează pentru protecție. O cască omologată pentru sporturi de iarnă costă între 200 și 500 de lei.
Mănușile, șosetele tehnice de schi, în număr de una singură pe picior, nu două, și lenjeria termică completează investiția inițială.
Clăparii sunt piesa care decide confortul întregii zile. La închiriere, se probează cu șoseta de schi, se stă câteva minute în ei și se verifică dacă degetele ating vârful la poziția de schi, cu genunchii flexați. Un clăpar prea mare produce mai multe probleme decât unul strâmt.
Lecțiile: de ce prima zi decide restul
Tentația de a învăța de la un prieten este mare, iar rezultatul, aproape întotdeauna, același: deprinderi greșite fixate în primele ore și corectate cu greu ani mai târziu.
O lecție cu un instructor autorizat, individuală sau în grup mic, acoperă în două-trei ore ce altfel se învață în două sezoane: poziția corectă, echilibrul, alunecarea controlată, întoarcerea și, cel mai important, oprirea.
Tariful pentru lecții individuale variază, în funcție de stațiune, între 150 și 400 de lei pe oră, iar lecțiile de grup reduc considerabil costul.
Școlile de schi din stațiunile românești au programe pentru copii de la 4 ani, cu instructori specializați. Copiii învață, de regulă, mai repede decât adulții, dar nu de la părinți.
Prima zi se încheie devreme, înainte de oboseala care produce accidentări. Trei-patru ore sunt suficiente.
Pârtiile, marcajele și alegerea traseului potrivit
Sistemul de marcare a dificultății folosește culori: albastru pentru pârtiile ușoare, roșu pentru cele medii, negru pentru cele dificile. În unele stațiuni apare și verdele, pentru pârtiile de inițiere.
Clasificarea este relativă la fiecare domeniu schiabil. O pârtie roșie dintr-o stațiune mică poate fi mai ușoară decât una albastră dintr-un domeniu alpin mare.
Un începător nu are ce căuta pe o pârtie roșie în primele zile, indiferent de curajul disponibil. Coborârea unei pârtii peste nivel se face, de regulă, prin derapaj lateral controlat, o experiență neplăcută și periculoasă pentru ceilalți.
Harta domeniului, disponibilă la casa de bilete și în aplicațiile stațiunilor, arată traseele, telescaunele și punctele de intersecție.
Zăpada se schimbă pe parcursul zilei. Dimineața devreme suprafața este dură, la prânz devine moale, iar spre seară îngheață din nou.
Regulile de conduită pe pârtie
Federația internațională de schi a formulat un set de reguli recunoscut internațional, aplicabil oricărei pârtii.
Schiorul din amonte, adică cel aflat mai sus, are obligația de a evita pe cel din aval. Cel de jos nu vede ce vine din spate.
Depășirea se face la distanță suficientă, pe oricare parte, cu asumarea întregii responsabilități de către cel care depășește.
Oprirea se face pe margine, niciodată în mijlocul pârtiei, după o denivelare sau într-un loc fără vizibilitate. Intrarea pe pârtie și repornirea după o oprire presupun verificarea traficului din amonte.
În caz de accident, orice persoană prezentă are obligația de a acorda ajutor și de a anunța salvamontul. Marcarea locului cu schiurile încrucișate, în amonte de persoana căzută, previne un al doilea impact.
Consumul de alcool înainte și în timpul schiatului reduce timpul de reacție și crește semnificativ riscul, iar în multe domenii schiabile constituie motiv de retragere a permisului de acces.
Pregătirea fizică și siguranța
Schiul solicită intens cvadricepșii, musculatura trunchiului și articulația genunchiului.
Câteva săptămâni de pregătire înainte de sezon, cu genuflexiuni, fandări și exerciții de echilibru, reduc oboseala din prima zi și, odată cu ea, riscul de accidentare, pentru că majoritatea traumatismelor apar la finalul zilei, pe fond de epuizare.
Hidratarea este necesară și la frig, deși senzația de sete lipsește. Altitudinea și aerul uscat cresc pierderile.
Protecția solară este obligatorie. Zăpada reflectă până la 80% din radiație, iar la 1.800 de metri intensitatea este semnificativ mai mare decât la nivelul mării. Arsurile faciale la schi, inclusiv sub bărbie, sunt frecvente și previzibile.
Asigurarea de accidente pentru sporturi de iarnă, disponibilă ca poliță separată sau ca extensie la o asigurare de călătorie, acoperă costurile de salvare și de tratament, care în străinătate pot atinge sume considerabile. Verificarea existenței acestei acoperiri, înainte de plecare, costă un telefon la asigurător.
